Visul unor nopți după dealuri sau…Afterhills
OnPână anul trecut, nu prea știam ce înseamnă un festival în adevăratul sens al cuvântului și nici nu eram așa dornică să experimentez ceva de genul. Cu toate aceastea, m-am dus la Neversea și am plâns de bucurie, la propriu. Era acolo o atmosferă atât de copleșitoare și de faină încât am zis că de acum în fiecare an trebuie să ajung la măcar un festival. Așa am și făcut căci anul acesta sesiunea mi-a permis să ajung la Afterhills, de care pot să spun că e la fel de fain și că sunt mândră că ieșenii mei au făcut o treabă atât de bună.
E un sentiment de nedescris când până și bătăile inimii parcă sunt o melodie pe dealurile înmiresmate cu voie bună și oameni fericiți.
Mi-am luat ce-i drept biletul pentru că voiam neapărat să îi văd pe cei de la Hurts pe a căror muzică am dansat până mă dureau picioarele, însă pot spune cu mână pe inimă că și ceilalți artiști au făcut o treabă impecabilă.
În ceea ce privește partea administrativă, din punctul meu de vedere, organizarea a fost mult mai bună decât la Neversea. Brățările mergeau mult mai rapid și mai bine, nu se stătea la cozi interminabile, spațiul era mai bine organizat și mai aerisit și aveai mai multe activități interesante de făcut.
Eu mă declar mai mult decât mulțumită, au fost niște seri de neuitat alături de prieteni dragi, pe care le voi purta în suflet toată viața, mulțumesc Afterhills că ai fost atât de superb!