Crăciunul de altădată
OnCred că de Crăciun ne introducem sufletul într-o poveste îndepărtată de realitate, ne inducem stări și emoții extazice care ne proiectează și mai mult în acest basm. Unii ar zice că e greșit să fim mai buni sau mai fericiți doar într-o anumită perioadă a anului, eu zic că orice motiv/pretext ce ne îmbunătățește ca persoane și ne aduce mai aproape nu poate aduce nimic rău.
De multe ori îmi doresc să fiu iar copil, cliseic știu, însă am o imagine atât de clară și de perpetuă în timp a tradițiilor de Crăciun pe care le aveam cu familia mea și cât de sfinte erau pentru noi, încât aș da orice să pot relua măcar o dată zilele acelea, zile pe care relatându-i-le mamei de curând în viziunea mea de copil, mi-a spus oarecum stingheră că doar pentru mintea și sufletul meu de copil erau așa, căci pentru adulți veneau cu un pachet baban de probleme, responsabilități, griji, antipatii etc.
Toate blocurile pe care le luam la rând să le colind și apartamentele pe care le ocoleam pentru că nu îmi plăceau cum arătau ușile și asta era cel mai bun criteriu de a alege oamenii buni și oamenii răi în viziunea mea.Colindele pe care le repetam în spatele blocului cu mare responsabilitate și gazdele uneori mai puțin avute care îmi întindeau ce aveau ele mai bun în casă.
Închid ochii și văd și acum masa străbunicii mele la care abia așteptam să ajung să mănânc cea mai bună salată de vinete pe care am mâncat-o vreodată și să mă joc cu verișorii mei mai mici, să-I aud vocea înaltă și plină bunicului și râsetele colorate ale întregii familii. A două zi se muta gașca la strămătușă mea care ne aștepta cu albă ca zăpada, negresă, pizza de casă pe care le mâncam pe nerăsuflate, ca mai apoi în ultima zi festivă să ajungem la draga mea bunica ce ne aștepta cu sufletul la gură și cu bucatele cele mai bune pe masă, numărând zilele de Crăciun.
Anul nou ne aștepta tot împreună, la masă, ascultând concertul de la Viena, pe care nu îl ratam în niciun an și care ne bucura auzul de fiecare dată.
Acum am rămas cu amintiri și cu lacrimi în ochi, căci mulți dintre acești oameni își petrec sărbătorile fie în norii călători, fie pe meleaguri îndepărtate, însă am convingerea că suntem cu toții cu gândul la noi, la Crăciunul nostru, pe care sper ca într-o bună zi să îl pot reînvia cu ajutorul familiei pe care îmi doresc să o întemeiez.
Outfit(the teddy jacket): Bonprix