Despre sportiva din mine
OnCând eram mică am avut o tentativă de vreo doi ani în care îmi căutam un sport care să îmi placă și la care să mă pricep. Îmi doream cu ardoare să merg la antrenamente, să fiu această Halep nedescoperită. Cel mai mult am rezistat la karate (6 luni) unde mă trânteau tipii ăia pe jos de îmi zburau fulgii haha. Apoi eram ferm convinsă că baschetul e activitatea sufletului meu, însă după vreo două trei săptămâni s-a risipit și iubirea asta. Am mai încercat așa anemic și cu handbalul și badminton, însă cu acestea am fost suficient de realistă încât să îmi dau seama din prima că nu-s de mine.
Acum îmi mai încerc norocul înainte de fiecare vară cu sălile de fitness, îmi propun mereu să ajung la 6 packs și rămân cu unul mare și baban haha.
În spiritul vremurilor de mult apuse, m-am gândit să mă mai dau sportivă încă o dată pe un teren de baschet.